Acum un an, aveam la birou o saptamana dedicata invatarii si dezvoltarii personale. Intotdeauna mi-au placut evenimentele astea si m-am implicat cu drag in organizarea lor. E minunat sentimentul ala de impartasire, cand pui in comun experiente, inspiri si te lasi inspirat de oamenii faini din jurul tau.
Am participat atunci la un atelier de “Personal resourcefulness”. Suna pompos si corporatist, dar nu a fost. A fost cu si despre noi, oamenii, nu angajatii, din sala. Am descoperit conceptele de valori si convingeri, altfel decat le stiam pana atunci si am inteles cum reusim, fara ca macar sa ne dam seama, sa ne limitam sau deschidem universul posibilitatilor si intelegerii, cum aflati la intersectie, batatorim numai un drum si le estompam pe celelalte pana ajungem sa nici nu le mai vedem. Mai mult decat atat mi-am dat seama ca putem, constient si deliberat sa lucram cu noi insine sa minimizam limitarile, sa ne largim harta personala, sa construim drumuri noi si frumoase, pline de oportunitati.
Toate AHA-urile astea au fost ca o samanta care a inceput sa creasca in mintea mea. Noi intrebari se nasteau usor, usor in mine: Care sunt valorile mele? Cat, cand, unde mi le traiesc cu adevarat? Ce convingeri am? Cat de mult imi ingusteaza ele lumea? Pe care vreau sa le schimb, si cum fac asta? Eu, ca parinte, ce transmit copiilor mei, ce valori, ce convingeri? Cat de mare, sau mica, fac eu sa fie lumea lor? Si mai ales, ce pot face ca ei, si eu in egala masura, sa vedem o lume maree, plina de oportunitati si usi deschise?
Ca sa gasesc raspunsuri la toate intrebarile astea, si multe altele pe langa, m-am inscris la un curs de NLP si asa am intrat in lumea Kutschera –Resonanz. Am cunoscut oameni minunati, alaturi de care am pornit intr-o calatorie de redescoperire a valorilor si convingerilor personale, a obiectivelor si prioritatilor, a lentilelor prin care privim oameni si situatii. Le-am rascolit, inteles, sortat, remodelat si reasezat pe masura ce primeam noi tehnici si instrumente de lucru. Am inteles care este puterea vorbelor si gandurilor noastre, am descoperit in noi resurse de mult uitate si am invatat sa fim “prezenti” in interactiunile cu ceilalti.
Saptamana trecuta am parcurs ultimul modul al acestei formari, cel de evaluare. Ca de fiecare data, a fost o experienta intensa, pe care am savurat-o cu curiozitate si bucurie, la capatul careia am primit o diploma draga sufletului meu, NLP Resonanz Practitioner.
Diploma asta vorbeste frumos despre mine, pentru ca la examen nu am avut un test grila, nici intrebari ale caror raspunsuri se gaseau in manual. N-am invatat si nici n-am conspectat nimic pentru aceasta evaluare, doar am trait in spirit Resonanz. Si m-am surprins aducandu-mi valorile si resursele in toate contextele vietii mele, fiind prezenta in relatii si purtand discutii reusite cu ceilalti.
Par lucruri putine si firesti, insa de fiecare data cand aud replici din seria “bleah, e luni, abia astept sa vina vineri”, cand vad oameni certandu-se interminabil din nimic sau cand aud despre super-cursuri de comunicare, abilitati de prezentare sau negociere, imi dau seama ca nu e chiar asa. Si mai presus de toate, cand ma uit la tot ce am castigat in relatie cu copiii mei sunt fericita ca am intrat pe acest drum.
Dor de joacă 